Eckhart Tolle

S-a născut în Dortmund, Germania sub numele de Ulrich Tolle şi a trăit în Spania alături de tatăl său 5 ani, de la 13 ani, după care s-a mutat în Anglia. Nu a avut parte de o educaţie oficială între vârsta de 13 şi 22 de ani, refuzând să meargă la şcoală din cauza “mediului ostil”, dar şi-a urmat propriile sale “interese particulare”. Tolle a absolvit Universitatea Londra şi şi-a terminat studiile la Universitatea Cambridge, studiind literatura, limbi străine şi filosofie. La vârsta de 29 de ani, a suferit ceea ce el numeşte “o transformare interioară”, dupa ce a avut parte de lungi perioade de depresie.

Bestsellerul non-ficţional al lui Eckhart Tolle, “Puterea prezentului”, scoate în evidenţă importanţa faptului de a fi conştient ca o modalitate de a nu fi prins în gânduri care aparţin de trecut sau viitor. “O nouă Terră” exploră, în continuare, structura egoului uman şi felul în care acesta îi distrage pe oameni de la perceperea prezentă a lumii. Gândirea hrăneşte egoul uman şi tot el este şi sursa conflictelor interioare şi exterioare. Doar prin examinarea egoului oamenii ar putea începe să vadă dincolo de el şi să obţină o oarecare percepţie a iluminării spirituale sau o nouă perspectivă asupra realităţii.

Din punctul de vedere al lui Tolle, prezentul este poarta spre intensificarea stării de pace. El spune că “a fi în prezent” aduce o conştienţă care este dincolo de minte, o conştienţă care ajută la transcenderea egoului. Egoul înseamnă aici falsa identificare cu forme şi etichete: trup, minte, gânduri, amintiri, roluri sociale, păreri, emoţii, posesiuni materiale, nume, naţionalitate, religie, lucruri plăcute sau neplăcute, dorinţe, temeri, etc. Dacă cineva e în prezent, se recunoaşte ca fiind spaţiul conştienţei în care gândul sau imboldul iau naştere. El nu se pierde în gând, nici nu devine imbold. A fi prezent înseamnă a fi acel spaţiu, nu ceea ce se manifesta în cadrul lui. Tolle spune că mintea este pentru a fi folosită ca unealtă, nu pentru a o lăsa să folosească omul.

Din punctul lui de vedere, trupul-durere este o componentă emoţională a egoului şi este creat prin acumularea de emoţii reprimate, prin suferinţa neacceptării a ceea ce este. Mărimea acestui trup-durere diferă de la individ la individ şi originează din condiţionările trecutului acestuia, de obicei din copilaria timpurie.

Tolle spune că adevărata “identitate” a individului se face prin accentuarea percepţiei lui Eu sunt, care e conştienţa însăşi. Conştienţa Fiinţei este realizarea sinelui şi fericirea adevărată. Tot el spune că noi, oamenii, suntem foarte importanţi pentru că suntem aici pentru a activa scopul divin al universului de a se dezvălui.

După părerea lui, orice dorinţă implică o preferare a viitorului în defavoarea prezentului. Atâta timp cât individul vrea ceva, el caută să atingă un punct din viitor care promite satisfacţie. Astfel, el transformă atât momentul prezent, cât şi celelalte persoane în ceva care trebuie să ia sfârşit. Nu e nevoie de viitor sau de de vieţi viitoare pentru ca individul să se regăsească pe sine şi nici de ceva sa îi fie adăugat.

Tolle crede că Noul Testament conţine atât adevăruri spirituale adânci, cât şi distorsionări datorate neînţelegerii învăţăturii lui Iisus. El spune că, atunci când omul e în prezent, are acces la o înţelegere interioară şi că poate simţi ce e adevărat şi ce a fost adăugat sau distorsionat.

Din punctul lui de vedere, dragostea ia naştere atunci când omul realizează cine este în esenţă şi când îl recunoaşte pe celălalt ca fiind el însuşi. Este sfârşitul iluziei de separare creată de excesul de încredere în raţiune.

Pentru majoritatea oamenilor, această schimbare nu se face instantaneu, ci e un proces, o graduală dezidentificare prin ivirea conştienţei.

Posted by Eudaimonia