Primul meu trip, al 2-lea, al 3-lea …
Nu m-a rupt complet, poate şi din cauză că am ţinut ochii deschişi ... Ştiu, mi-ai spus că e mai bine cu ei închişi, dar am uitat atunci. Faza tare ar fi că, atunci când m-a luat, mă uitam la tricoul bordo al unui prieten şi, nu ştiu cum naiba, dar îl vedeam la nivel de fibră, microscopic ... Apoi, televizorul a jucat un rol foarte important. E foarte interesant cum îl confundam cu o fereastră. Era pus pe Animal Planet şi era un peisaj tare ademenitor aşa că m-am ridicat şi mă uitam la TV, când din stânga, când din dreapta, şi vedeam la TV ca printr-o fereastră. Lucrul ăsta a fost tare haios şi am început să râd. Prietenii mei, s-au 'prins' că eu eram gata să fac cunoştiinţă cu LCD-ul pentru că voiam să trec prin "fereastra"!
Pentru primul trip, a fost interesant, dar foarte scurt. Era să uit: îmi aduc aminte că TV-ul a vorbit ceva cu mine, dar nu prea am înţeles ce ... ceva de ţigări îmi zicea. Şi încă ceva: tripul ăsta mi-a dat o stare de a pleca în lume … să mă tot duc.
Al doilea trip … marcant. Traversam felii de realitate, fără niciun scop, aşa simţeam ... Eram cu ochii închişi şi i-am deschis pentru că nu mai suportam . Când i-am deschis, mă uitam la covor şi desenele de pe covor crescuseră. Erau 3D şi se unduiau , erau ca un lan inalt de 20cm ... nu eram sigur că mă întorsesem în realitatea mea. M-am uitat la faţa vecinului meu şi. pe moment, am 'ştiut' că eu sunt, de fapt, un cobai, un experiment ţinut în permanenţă sub observaţie. În toate realităţile derulate avea aceeaşi faţă zâmbitoare, conspirativă. Am închis ochii şi ştiam că iar derulez realităţi. Căutam o realitate în care să nu fiu cobai. M-am gândit la tine şi, instantaneu, mi-am pus întrebarea daca tu eşti conştientă că, de fiecare dată când iei salvie, schimbi realităţi. În timp ce treceam prin realităţi, îmi era din ce în ce mai clar că cineva îşi bate joc de noi. Mă gândeam la tine, că de ce să ţi se întâmple şi ţie asta. Nu era deajuns cu mine ?
Apoi am început să-mi revin, complet nemulţumit de trip, şi i-am zis prietenului care mi-a fost sitter: “Mă, bolovane, când mă uit la tine, nu te mai holba zâmbind la mine. Zi-mi că am luat salvie şi că îmi voi reveni. “ Şi el zicea: “ Păi, n-am ştiut că trebuie să-ţi zic asta.” Hmmm, ciudat, dar înainte de a lua salvie îi spusesem asta. A urmat o discuţie în care încercam să văd ce-şi mai aminteşte din ce i-am spus eu... şi nu-şi prea amintea!
Am mai luat de 2 ori salvie, apoi timp în care prietenul era la fel de 'idiot'. În astea 2 tripuri ştiam că trebuie să mor, să mă contopesc cu o lavă verde, dar n-am avut curajul să ajung la ea. Mi-era frică ... aluneca prea repede. Totuşi, lava şi-a încetinit mişcarea şi totul din jurul meu încerca să mă încurajeze, să nu mă sperie, în aşa fel încât să am curajul să ajung la lavă. Dar nu am reuşit. Am deschis ochii când să ajung, deşi simţeam că, odată lava atinsă, aş fi trecut la next level.
Concluzia mea e că, atunci când ai un bad trip, e mai bine să fii singur decât cu sitter în care să-ţi concentrezi toate gândurile conspirative. Trebuie să mă gândesc la o modalitate sigura de a lua salvie fără sitter ... cred că aşa e cel mai bine.
Comentarii